Ochiul ațintit spre stele ne reamintește … că o viață echilibrată și împlinită nu poate exista cât timp inima nu a încălzit gândirea, iar gândirea nu îi restituie inimii clipe de liniște. Apoi amândouă să se poată trezi într-o luminoasă bună-voință.

Cine ne învață să murim din când în când? Ne e greu să lăsăm să apună toate lucrurile care nu ne-au împlinit deoarece, ascuns undeva adânc în noi, tot ne ține calea un glas pe care nu îl ascultăm mai deloc: ce rost are acest lucru pe care îl trăiești? Nu ne naștem cu un […]

Un gând alb Oare amintirea cărei zăpezi, a căror fulgi firavi- mesageri ai înaltului, stă mărturie astăzi atârnând pe o creangă? Ce poveste e scrisă acum printre raze de lumină?